Reportaje Instructive Despre Esecuri

Dintr-un anumit punct de vedere, sintagma “jurnalism de solutii” poate induce in eroare. Pentru multe persoane care o aud pentru prima data, cuvantul “solutii” implica ideea ca jurnalistii respectivi sustin ca o strategie anume ar fi Solutia.

 Adevarul este ca suntem interesati in a face jurnalistii sa scrie despre raspunsurile la anumite probleme, indiferent de cat de bine aceste raspunsuri functioneaza in practica. Jurnalistii trebuie sa-si pastreze capul limpede despre partile care functioneaza in legatura cu aceste raspunsuri, si in egala masura despre ceea ce nu functioneza. Scopul principal al materialelor despre solutii este sa ofera o imagine clara societatii despre cum o problema, sau alte probleme asemanatoare, pot fi adresate cu mai mult succes.

In cadrul acestei definitii, ar fi posibil sa fie integrat un unghi al solutiilor unor raspunsuri aparent deficitare—atata timp cat asta face societatea sa fie mai inteligenta dintr-un punct anume de vedere. Iata cateva modalitati pentru a face acest lucru:

Contrastati un esec cu o alternativa similara de succes.

Din nefericire, boala purtata de virusul Ebola s-a raspandit printr-o regiune intinsa din Africa de Vest in vara lui 2014. Au existat multe articole importante despre conditiile din tari precum Sierra Leone. Dar in luna august a aceluiasi an,jurnalista BBC Catherine Byaruhanga a facut un reportajreportaj despre cum Uganda, o tara din Africa de Est, a reusit sa controleze virusul printr-un sistem de monitorizare al sanatatii. Reportajul ei a jucat un rol unic in informarea comunitatii internationale despre potentialul pentru imbunatatire a situatiei.

Asigurati-va ca esecul este instructiv.

In momentul in care intervievati pe cineva despre un raspuns care a esuat, luati in considerare intrebarea, “Ce pot altii invata din asta? Ce ar putea fi facut diferit?” Aceste intrebari pot transforma reportajul in altceva decat o poveste tipica despre un raspuns care nu a dat rezultatele scontate.

Permiteti-va sa puneti in valoare nuantele de gri.

Am putea argumenta ca arareori poate fi ceva clasificat drept un esec complet—sau, din alt punct de vedere, un succes complet. Daca priviti o problema la un nivel suficient de detaliat, vor fi suficiente nuante de gri. De exemplu, articolul lui Jeffery J. Silingo in The New York Times care analizeaza ceea ce acesta numeste “ciclurile de popularitate” in jurul a ceea ce se numeste MOOC (cursuri online deschise la scara larga-) a concluzionat ca, desi acestea au esuat sa se ridice la asteptarile initiale exagerate de a democratiza procesul de educatie, au reusit in acelasi timp sa “devina un supliment important pentru procesul educational din scoli si o unealta pentru dezvoltarea profesionala.”

Discutati de ce oamenii sunt atrasi de o idee esuata.

Acest aspect este relevant in mod special daca planuiti sa demascati o idee folosita pe post de “om de paie,” o fatada care a atras foarte multa atentie si/sau bani de la investitori. Un astfel de exemplu este incaltamintea produsa de firma TOMS, una din cele mai populare afaceri de tip “cumparati o pereche - donati o pereche.” Multi clienti au crezut ca acest model ar fi putut fi un mod genial de a face cumparaturi si de a face in acelasi timp lumea un loc mai bun. Cu toate acestea, investigatii mai atente au aratat ca a construi o manufactura locala ar avea mai mult impact decat donarea de incaltaminte facuta in strainatate. Un reportaj complet despre defectele companiei TOMS ar trebui sa includa o discutie despre motivele pentru care initiativa a fost intampinata cu atata entuziasm. (In cazul acesta, clientii bine intentionati au devenit mai inteligenti si compania TOMS a sfarsit prin a-si schimba modelul de afaceri).